Biblia, şi mai ales Noul Testament, fac referire la cuvântul „credință” de peste 200 de ori. Evanghelia şi învăṭătura Domnului Isus Hristos proclamă credința drept modul de viață al omului care devine copil al lui Dumnezeu. Cei mai mulţi oameni susţin că au credinţă şi că sunt creştini. Apostolul Iacov spunea: „Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!”(Iac.2:19). Fiindcă fără fapte, credința este zadarnică. Funia trebuie mereu împletită aşa cum ne învață Scriptura, unind credința şi dragostea pentru Dumnezeu cu iubirea de oameni. Nu putem susține că suntem creştini autentici dacă stăm nepăsători la suferința şi nevoile celor din jur (vezi Iac.2:15), dacă preferăm să consumăm hrana predicată de la amvoanele bisericilor într-un fotoliu confortabil şi apoi să ne desfătăm în toate binecuvântările pe care le-am primit, mergând înainte obosiți într-o stare de rece sau căldicel şi obişnuindu-ne să ne învârtim într-un cerc în care parcă nu mai înțelegem ce este bine şi ce este rău.

Porunca Domnului Isus a fost dată pentru toți cei ce Îl urmează: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”(Marcu16:15).

Misiunea „Speranţă pentru Africa” a început printr-un îndrăzneţ gând al credinţei în inima unor oameni care au înţeles acest lucru şi care au hotărât să investească în Împărăţia lui Dumnezeu. Să alegi să propovăduieşti Evanghelia în triburi din depărtata şi puţin apreciata Africă, la oameni care nu cunosc civilizaţia şi care nu îşi cunosc vârsta ori noţiunea de an sau lună, în locuri în care ocultismul este adânc înrădăcinat şi în care mulţi misionari au fost ucişi pentru adevăr, în locuri uscate şi seci atât spiritual cât şi material, este cu adevărat un act al acelei credinţe care poate muta munţii. Iar Dumnezeu, care deţine toate binecuvântările, a oferit har şi credinţă celor care au început această misiune. Ei şi-au riscat viaţa, sănătatea şi au oferit din propriile lor resurse pentru a călători în Africa şi pentru a propovădui Evanghelia. Însă efortul pe care l-au depus a  fost răsplătit de Domnul printr-o mare îmbogăţire spirituală.

Simple imagini cu acei copii africani săraci care întind mâinile pentru a primi bomboane şi hrană, oameni flămânzi care se bucură ca de o comoară pentru un mic vas cu mâncare, ştiind că astfel trupul lor va mai putea trăi, şi strigătul din gura celor mici care aclamau: „Îţi mulţumim, Isus!”, îţi umplu inima de dragoste şi milă pentru cei care sunt aproapele nostru.

Acestor oameni li s-a oferit hrană, li s-au legat rănile, au fost ascultaţi şi mângâiaţi precum Domnul Isus i-a învăţat pe ucenici în pilda Samariteanului milostiv. Însă mai presus de toate, li s-a propovăduit Cuvântul şi multe suflete au fost câştigate pentru Hristos. Acesta este un motiv de bucurie nu doar pentru noi, ci şi pentru îngerii din cer (Lc.15:7), iar faptul că Evanghelia ajunge până la marginile lumii, face să se împlinească încă un semn al apropierii sfârşitului, al revenirii Domnului Isus (Mt.24:14).

Alături de cei care s-au implicat efectiv prin misionarea în câteva state din Africa, se adaugă sutele de frați din întreaga lume care au oferit din multul sau puținul lor pentru a susține această lucrare, iar Cel care va răsplăti fiecare efort înfăptuit pentru lărgirea Împărăției, este Însuşi Dumnezeu.

Printre proiectele începute se numără ridicarea unei clădiri pentru instalarea unei Stații de Radio creştin care să acopere 4 țări, realizarea unui orfelinat care să găzduiască copiii abandonați sau orfani, ridicarea unei şcoli elementare pentru copiii din triburile retrase, săparea de fântâni în diverse zone, înființarea unei şcoli biblice internaționale pentru pregătirea pionierilor în credință şi viitorilor misionari ori evanghelişti etc. Puteți studia detalii asupra fiecăruia din aceste proiecte în articolele dedicate în acest scop, intrand pe site-ul misiunii Speranțǎ pentru Africa : www.thehopeinafrica.com  şi, cel mai important, vă puteți alătura acestora, implicându-vă cu ceea ce Domnul vă pune pe inimă.

Mulțumim lui Dumnezeu, că până la această oră, am putut finaliza clădirea în care va funcționa Stația de radio, urmând ca în luna februarie 2012, să aibă loc deschiderea.

Mulțumim tuturor celor ce s-au implicat în acest mare proiect de evanghelizare în Africa, sprijinindu-ne în rugăciune şi financiar.

Dumnezeu să vă răsplătească !

Orchestra – Sunt un pribeag
Dirijor – George Ciurdas

Autor: Seba Sidei